Ideea de a avea un nou început este foarte tentantă pentru noi toți. Fiecare dintre noi ar vrea să își însușească noi abilități sau comportamente, să renunțe la acele atitudini sau activități mai puțin benefice și să fie poate, puțin sau mai mult, altfel.

Trecerea în Anul Nou ne motivează, poate mai mult ca niciodată, să ne schimbăm, să devenim o variantă a noastră mai bună. Auzim adesea în jurul nostru : ”anul acesta mă las de fumat„ sau „ anul acesta mă apuc de sală”, însă din februarie deja aprindem prima țigară și uităm să mai reînoim abonamentul la sală.

Ce se întâmplă totuși de un număr atât de mare de oameni renunță după nici o lună la toate obiectivele stabilite la trecerea dintre ani?

Pentru început ar trebui să înțelegem că motivația nu ține la nesfârșit. În momentul în care ne setăm obiectivele este normal să fim entuziasmați de acestea și mai ales de rezultatele pe care le anticipăm, însă, cu trecerea timpului doza de motivație scade. Din punct de vedere neurobiologic sunt multe de povestit pe această temă, însă ce trebuie noi să înțelegem este faptul că motivația nu este suficientă pentru a ajunge să ne îndeplinim dorințele. Majoritatea dintre noi acționează dintr-un spațiu în care nivelul de motivație este ridicat, prin urmare când aceasta scade, dispar și eforturile noastre.

De ce scade motivația? În primul rând pentru că nu este sustenabilă. Nu putem fi non-stop motivați, fiziologic nici nu ar fi indicat. Rolul motivației, la fel ca al geloziei, este să ne arate ceea ce ne dorim. Atunci când ne entuziasmăm de ceva și ne simțim motivați, corpul ne semnalează că noi vrem acel ceva. Acesta ar trebui să fie indiciul nostru principal, în funcție de care să ne setăm obiectivele, dar nu este ingredientul care ne va ajuta să le și îndeplinim.

Aici intervine disciplina – deși nu este un termen foarte popular și nici o abilitate dezirabilă în zilele noastre, disciplina este forma supremă de fericire. Disciplina este singura cale prin care noi putem ajunge acolo unde ne propunem. Disciplina nu înseamnă o rutină rigidă cu trezit la 6 dimineața, 2 ore de sport zilnic și un regim alimentar scorțos. Disciplina înseamnă, în primul rând, încredere în propria persoană și respect față de sine. Dacă ne propunem un obiectiv, oricât de mic ar fi acesta și îl îndeplinim, începem să avem încredere în forțele proprii și ne învățăm creierul că noi putem, că suntem capabili. Respectul de sine este extrem de important. Dacă îi promitem unui prieten de nenumărate ori că îl luăm de la aeroport, însă noi niciodată nu reușim să facem asta, în cele din urmă prietenul respectiv nu va mai avea încredere în noi. Cu toate acestea, când vine vorba de propria persoană, ni se pare în regulă să nu ne respectăm promisiunile și cuvântul dat, fără să ne gândim la consecințe.

Un alt factor pe care doresc să îl trec în revistă este capacitatea sistemului nervos de a se adapta la schimbare. Când ne setăm obiective mari, care presupun schimbări majore, creierul nostru percepe toată această situație ca pe o amenințare. Sistemul nostru nervos iubește comfortul, iar prin comfort el înțelege tot ceea ce îi este familiar, indiferent că este ceva benefic sau nu. Dacă noi suntem sedentari și nu ne mișcăm nici măcar 10 minute pe zi, să ne propunem să mergem zilnic la sală presupune să ieșim brusc din zona de siguranță a sistemului nervos și ca acesta să perceapă mersul la sală ca pe o amenințare în toată regula. De aceea ne este din ce în ce mai greu să găsim motivația necesară și energia pentru a ne îndeplini obiectivele.

Soluția este simplă dar nu este prea atractivă: obiective mici și eforturi constante. Pentru a construi încredere în noi și în cele din urmă, pentru a fi disciplinați, trebuie să ne oferim constant motive de a fi demni de încredere. Cel mai facil mod prin care putem face asta este să o luăm încet. Dacă obiectivul meu ”mare” este să merg la sală constant, de 5 ori pe săptămână, încep să îmi creez obiective mai mici pe care le pot onora zilnic, astfel sistemul meu nervos nu percepe totul ca pe o amenințare. De exemplu, astăzi aleg să fac 10 minute sport: fie că alerg, merg pe jos sau urc câteva scări. În timp, cele 10 minute se pot transforma în 20, iar până la sfârșitul anului cu siguranță voi reuși să îmi formez un obicei din asta și să ating acel obiectiv principal. Deși, pare plicticos și la început pare că nu schimbăm mare lucru, este calea către succes. Este de preferat să facem totul cu pași mici dar siguri, decât să ne aruncăm cu toate forțele înainte și să dăm greș după nici măcar o lună.

Trebuie să învățăm să ne comportăm cu respect față de propria persoană. Nu am fi niciodată atât de duri cu oamenii dragi din jurul nostru, cu oamenii pe care îi iubim. Nu am putea obliga pe nimeni să meargă să alerge maratoane, după ani de stat de canapea. Nu am avea aceste pretenții de la nicio persoană din jurul nostru, în afară de propria persoană.

Ca să recapitulăm, rețeta perfectă pentru a ne seta obiective și pentru a le îndeplini ar fi aceasta :

1. să ne ascultăm emoțiile pentru a ne da seama ce vrem noi cu adevărat

2. să realizăm un plan care să cuprindă obiectivul principal și câteva obiective mai mici și sustenabile care ne vor duce acolo

3. multă iubire și respect față de propria persoană

4. compasiune și blândețe – Roma nu a fost construită într-o zi, corect?!

Obiectivele făcute la trecerea dintre ani sunt magice, atunci când le îndeplinim. În caz contrar, nu fac altceva decât să ne dezamăgească și să ne întărească credința că poate nu suntem atât de buni pe cât credeam noi. Însă, cu puțină înțelegere asupra modului în care corpul nostru funcționează, putem realiza ceea ce ne dorim și putem ieși din clișeul ”de la anul mă schimb”.

Obiective inspirate vă doresc și multă răbdare.

Ne vedem în noul an mai blânzi și mai încrezători în forțele proprii,

Echipa Sattva Center